Mai degrabă aș trăi într-un sat, fie în munți sau între dealuri. Diminețile m-aș trezi devreme și, dacă aș fi în apropierea unui lac, aș fugi nerăbdătoare să înot, ca atunci când mergeam verile la Apa și te lăsam dormind în cort pentru a înota singură. Aș fi fericită oricum dacă mi-aș putea petrece zilele scriind și citind, făcând fotografii și cântând la chitară, îngrijindu-mă de grădină și de trecerea anotimpurilor. Viața ar trece domol pentru noi, cu poveștile tale despre animalele pe care le ai în grijă și poveștile mele despre copiii de la școală, cu plimbări îndelungate înainte de apusul soarelui și cu tăceri prelungite sub cerul nopților senine, cu focuri de tabără și cu focuri arzând în sobe și noi cuibăriți în pat, înconjurați de câini. Zilele poate că vor semăna toate între ele, și vom ajunge să semănăm și noi cu ele.
